Întrebare: „De ce nu vrei să scrii temele?” Răspuns : „Scriu foarte încet…”
Copilul meu nu vrea să scrie temele!
Această afirmație apare des în conversațiile despre copii, purtate cu cei din jurul meu.
Cea mai simplă cale de a afla de ce nu vrea să scrie temele, este să îl întreb direct pe copil. Ceea ce și fac de obicei. De cele mai multe ori primesc un răspuns direct și care are sens, adică te conduce către soluția problemei.
Unul dintre răspunsurile primite de la un copil de clasa a II-a atunci când l-am întrebat de ce nu vrea să scrie temele, este: „Scriu foarte încet.”
-De ce scrii foarte încet?
-Mă gândesc care e litera care urmează?
-Adică atunci când vrei să scrii un cuvânt, te gândești care e litera pe care urmează să o scrii și nu îți amintești.
-Nu îmi amintesc litera.
-Am înțeles. Vrei să îți explic de ce nu îți amintești care e următoarea literă din cuvânt?
Așteptați să spună „Da”. Acesta are ca semnificație acordul verbal al copilului pentru a învăța. Îi ceri acordul să îl înveți. În cazul în care răspunsul este „Nu”, respectați-i decizia.
– Nu vreau să îmi explici.
– Dacă nu accepți explicația înseamnă că nu vrei să înveți cum să scrii mai repede.
-Vreau să scriu mai repede.
-În acest caz, să îți explic?
Am ținut cont de părerea lui și am căutat altă cale pentru a ajunge la ceea ce mi-am propus. Am obținut acordul.
-Explicația este următoarea: nu știi care e litera următoare pentru că uiți cuvântul pe care vrei să îl scrii. Ești atât de atent să găsești litera pe care trebuie să o scrii, încât uiți tot cuvântul.
Uimire pe chipul copilului. Citesc ceva de genul.„Pe bune? Cum adică uit cuvântul? Care cuvânt?
– Repeți măcar o dată în gând, cuvântul pe care dorești să îl scrii?
Nu mai aștept răspunsul pentru că pe chipul copilului citesc: ,,De ce ar trebui să fac asta? E doar un cuvânt? Cum să îl uit?”
-Așa funcționăm noi, oamenii. E normal să fie așa!
Folosesc aceste două propoziții pentru că, cel puțin în momentul folosirii lor, ele reușesc să scoată copilul de sub infuența gândului că nu este normal din cauza faptului că el nu are abilitatea de a face ceea ce alți copii reușesc să facă.
–Uneori uităm foarte, foarte repede. De aceea trebuie să ne exersăm memoria de scurtă durată. Chiar așa se și numește… Scriu pe o foaie, cu litere mari: MDS. Vezi, ce interesant arată? MDS.
-Este foarte simplu să exersezi memoria de scurtă durată de care ai nevoie atunci când scrii. Fii atent. Vreau să scriu cuvântul ,,Mobilă”. Repet acest cuvânt de 3 ori înainte de a-l scrie. Număr pe degete și rostesc cuvântul tare. La început îl rostești tare apoi îl rostești în gând. Știi de ce e mai bine să îl rotești în gând? Nu aștept răspunsul. Pentru că vei termina de repetat mai repede. Să vorbești în gând durează mai puțin decât atunci când vorbești tare. Încercăm?!
Mai departe urmează exercițiul, repetarea, scrierea unor cuvinte care să fie din ce în ce mai lungi, având grijă să fie repetat cuvântul de cel puțin 3 ori. Bineînțeles, se încurajează într-un mod exagerat, ,,mimând perfecțiunea”, adică prefăcându-mă că totul e executat corect de către mine și de către copil.
Atât de simplu e?! Da.
Dacă motivul este faptul că uită cuvântul pe care dorește să îl scrie, copilul nu își amintește litera care urmează pentru că, logic, nu mai are cum. Acesta poate fi unul dintre motive și se poate remedia în scurt timp.
Desigur, există și alte motive despre care putem vorbi.
Îndrăznește să crezi că soluțiile pot fi simple!
Îndrăznește să cauți în răspunsurile copilului, soluția problemei lui!
Text: © 2019 – Copyright – by TFSI
638 vizualizari, 1 vizualizari astazi
[Total: 0 Average: 0]
